Recent am întâlnit un tweet cu adevărat interesant. Datorită unuia dintre proiectele sale, Patrick Collision l-a intervievat pe Tony Fadell, părintele iPod, despre etapele dezvoltării. Acesta a împărtășit pașii de dezvoltare într-o listă. Deși nu conține nimic nou despre care nu am fi știut, punctele indică perfect cât de rapidă a fost dezvoltarea gadgetului. 

I asked Tony Fadell about the iPod timeline for my fast project page. Summary: �. pic.twitter.com/mf0CfbAEtB

— Patrick Collison (@patrickc) January 12, 2020

Lista este o compoziție subiectivă a lui Tony Fadelle, care a fost solicitat de Apple în ianuarie 2001 pentru a lucra la un proiect, cunoscut sub numele de „P68 Dulcimer”. Câteva luni mai târziu, el a prezentat ideea lui Jobs care i-a dat undă verde pentru a începe. Echipa care a lucrat la MP3 player a fost adunată în luna mai și a durat doar 5 luni pentru a aduce un dispozitiv complet nou pe masă, iar în octombrie a fost prezentat iPod-ul.

Este inutil să subliniem cât de scurt a fost intervalul de timp pentru lansarea unui dispozitiv complet nou. Înainte de introducerea iPod-ului, Apple nu a fabricat niciodată nimic legat de muzică și, fără să ia în considerare laptopul iBook, cel mai recent dispozitiv portabil al acestora a fost Newton, care a existat până în 1998.

The first version of iTunes from 2001

Secretul din spatele ritmului lor rapid a fost faptul că Steve Jobs a început să exploreze piața playerelor de muzică portabile în toamna anului 2000. Legendarul CEO a fost obsedat de ideea unui computer sub forma unui hub digital. În zorii mileniului, Jobs s-a gândit că Mac-ul ar trebui să fie dispozitivul pe care să-l folosească pentru toate sarcinile: organizare și editare de imagini și videoclipuri. Acesta se gândea că la fel ar trebui să procedăm și cu muzica. Astfel, în 2001, iMovie a fost creat pentru editarea video și iTunes pentru managementul muzicii.

În timpul dezvoltării iTunes s-a născut o nouă idee. Odată ce aveau un excelent software MP3, a necesitat crearea unui player de muzică portabil la fel de bun. În toamna anului 2000, s-a putut vedea clar că playerele MP3 însemnau viitorul. Exemplu: Rio PMP300 cu 32 MB de RAM. Cu toate acestea, părerea lui Jobs a fost complet diferită și el a considerat că acestea nu au avut succesul așteptat datorită dificultății de utilizare.

RIO PMP300 - wasn’t that big of a hit

Jon Rubinstein, liderul departamentului hardware, a fost primul care a găsit un afișaj LCD adecvat, o baterie și un spațiu de stocare de 5 GB. Brainstorming-ul a mers destul de departe și lucrurile au început să se deruleze mai repede odată ce i-au cerut lui Tony Fadell să conducă proiectul în ianuarie 2001.

În acea perioadă, el a avut multe idei îndrăznețe diferite pentru MP3 playere, care nu au fost acceptate de alți producători de pe piață. El a fost un fan al ideii iPod-ului, așa că s-a alăturat echipei Apple ca și consultant independent. Apoi, după câteva luni a devenit angajat Apple cu normă întreagă.

Odată cu sosirea lui Fadell, lucrurile au început să se pună în mișcare și cu toate că echipa oficială nu a fost formată luni întregi, el a condus proiectul de dezvoltare. În martie a prezentat conceptul lui Jobs. Fadell a venit cu multe versiuni diferite, lăsând-o pe cea cu un HDD încorporat la final. Trucul a funcționat și Jobs a fost de acord cu stocarea de 5 GB. În cadrul aceleiași întâlniri, Phil Schiller, liderul de marketing al companiei a introdus ideea click-wheel-ului care le-a permis utilizatorilor să comute între sute de melodii.

Left to right - Fadell, Rubinstein, Ive, Jobs, Schiller

Jobs a adorat conceptul si a aprobat imediat proiectul. Ideea principală a dezvoltării a fost să păstreze lucrurile simple, iar Jobs a supervizat totul îndeaproape, cerându-i lui Fadell să-i raporteze zilnic. Funcțiile cele mai dificile, cum ar fi crearea de liste de redare au fost rezolvate în iTunes, iar CEO-ul a precizat că fiecare melodie trebuie să fie accesibilă cu maximum trei clicuri. Au eliminat și butonul de pornire, pentru a face iPod-ul mereu gata de acțiune. Tehnologia s-a bazat pe o platformă dezvoltată de PortalPlayer, care a economisit o cantitate mare de timp pentru companie.

Numele „iPod” provine de la un redactor, Vinnie Chieco. El a împrumutat cuvântul „Pod” din filmul 2001: A Space Odyssey - “Open the pod bay doors, HAL!”, Iar Jobs însuși a adăugat prefixul iconic „i” care a fost adăugat la toate dispozitivele Apple de la introducerea iMac.

Când a venit vorba de proiectare, într-o dimineață, Jony Ive a inventat panoul frontal alb și panoul din spate din oțel. Căștile albe au fost tot ideea acestuia și au devenit elementul central al campaniei de marketing a agenției Chiat/Day.

A iPod ad from the millennial that reminds you to don’t steal music

Produsul finit a fost prezentat de Steve Jobs pe 23 octombrie 2001 în cadrul Apple Music Event. Momentul în care a scos din buzunarul blugilor micul dispozitiv de muzică a fost unul dintre cele mai iconice momente ale carierei sale.

Într-un total de 10 luni, Apple nu doar că a intrat pe o piață complet nouă, ci a reușit să întreacă toți concurenții. Deși piața a salutat iPod-ul într-un mod destul de sceptic, mulți critici au prevăzut eșecul său, în principal din cauza prețului de 399 de dolari. La fel au procedat și cu iPhone, 6 ani mai târziu. Din fericire, evenimentele reale s-au dovedit a fi complet diferite, iar playerul MP3 a făcut ca veniturile și faima Apple să crească enorm, deschizând drumul pentru iPhone.

Sursa: Walter Isaacson: Steve Jobs