În 2003, m-am bucurat de oferta unui DVD player destul de bun pentru o treime din prețul inițial. M-am decis imediat să-l cumpăr, având în vedere că aveam o colecție enormă de VHS-uri.
În același timp, Apple a inclus tehnologia în dispozitivele lor într-o etapă destul de timpurie. Ediția specială iMac G3 DV din 1999 a avut un DVD player, iar în iMac G4 din 2001 a inclus un SuperDrive capabil să citească și să scrie CD-uri și DVD-uri. Comunicatul de presă aferent este încă disponibil în Newsroom-ul Apple.
Digital Versatile (nu Video) Disc a atins vârsta de aur la mijlocul anilor 2000. De la sisteme de divertisment acasă, la computere desktop și laptopuri, acesta era disponibil pe toate dispozitivele, alungând CD-uri de pretutindeni. Discurile de 4,7 GB au devenit extrem de populare, iar versiunea dublă DVD-R DL cu stocare de 8,5 GB a fost cireașa de pe tort. Piața dvd-urilor s-a extins destul de repede. Am urmărit filme, am cumpărat ediții limitate ale serialelor noastre preferate și am salvat toate amintirile familiei pe acestea.
Vântul schimbării a început să sufle în jurul Apple în 2007 când Steve Jobs a introdus Apple TV ca „DVD player pentru secolul 21”, care nu includea o unitate de disc optică. Mesajul său era clar: tehnologia nu mai era în trend. Mai mult, sosirea primului MacBook Air în ianuarie 2008 a fost destul de amăgitoare, întrucât calculatorul nu avea ODD.
A fost destul de șocant, chiar dacă Apple a adus nu una, ci două soluții. Prima a fost USB SuperDrive - încă disponibil - iar cealalaltă a fost partajarea rețelei, permițându-ți să te conectezi la unitățile optice ale celorlalți de la distanță. Cu toate acestea, căderea DVD-urilor a început să fie iminentă.
Ultimul Mac Pro a abandonat CD-urile și DVD-urile în 2013. Cu toate acestea, Apple a oferit a doua generație de MacBook Pro echipată cu unități optice până în octombrie 2016.
Putem declara DVD-ul mort, fără a include USB SuperDrive. Formatul DVD în sine încă se luptă pentru a rămâne în viață, dar în ultimii ani numărul vânzărilor a scăzut brusc. CNBC a avut recent un raport axat pe piața filmelor, iar numerele vorbesc de la sine.
Conform analizelor lor, epoca de aur a DVD-urilor a fost între 2001 și 2005, când majoritatea gospodăriilor au trecut de la VHS, la noul format. Aceasta a fost perioada în care oamenii au cumpărat filme noi pe discuri și și-au înlocuit VHS-urile preferate. Acest progres a fost destul de benefic pentru vânzări. Pe primul loc în 2005, cifra de afaceri a pieței din SUA a fost de aproximativ 16,3 miliarde de dolari.
Apoi a început declinul lent, cu o scădere de 3% în 2006. Dar adevărata cădere a început în 2008 împreună cu criza financiară mondială. În timpul recesiunii, piața discurilor s-a redus cu 26%, de la 15,7 miliarde de dolari la 11,6 miliarde de dolari.
Pentru astăzi, declinul vânzărilor este de peste 86%. Cu toate acestea, căderea extremă nu are nicio legătură cu crizele financiare. Toate au început cu descărcarea și răspândirea de noi upgrade-uri precum unități USB și carduri de memorie. Toate acestea ne-au făcut să uităm de DVD-uri ca și soluție pentru stocarea eficientă a datelor.
Când vine vorba de filme, magazine online și magazine de închirieri, extinse cu servicii de streaming în creștere rapidă, putem vedea finalul pentru DVD-urilor. Netflix domină piața acestui nou trend și din 2011 a crescut cu 1 231%, reprezentând peste 13 miliarde de dolari. DVD-ul nu poate ține pasul cu acest ritm.
