În 2003, m-am bucurat de oferta unui DVD player destul de bun pentru o treime din pretul initial. M-am decis imediat sa-l cumpar, având în vedere ca aveam o colectie enorma de VHS-uri.
În acelasi timp, Apple a inclus tehnologia în dispozitivele lor într-o etapa destul de timpurie. Editia speciala iMac G3 DV din 1999 a avut un DVD player, iar în iMac G4 din 2001 a inclus un SuperDrive capabil sa citeasca si sa scrie CD-uri si DVD-uri. Comunicatul de presa aferent este înca disponibil în Newsroom-ul Apple.
Digital Versatile (nu Video) Disc a atins vârsta de aur la mijlocul anilor 2000. De la sisteme de divertisment acasa, la computere desktop si laptopuri, acesta era disponibil pe toate dispozitivele, alungând CD-uri de pretutindeni. Discurile de 4,7 GB au devenit extrem de populare, iar versiunea dubla DVD-R DL cu stocare de 8,5 GB a fost cireasa de pe tort. Piata dvd-urilor s-a extins destul de repede. Am urmarit filme, am cumparat editii limitate ale serialelor noastre preferate si am salvat toate amintirile familiei pe acestea.
Vântul schimbarii a început sa sufle în jurul Apple în 2007 când Steve Jobs a introdus Apple TV ca „DVD player pentru secolul 21”, care nu includea o unitate de disc optica. Mesajul sau era clar: tehnologia nu mai era în trend. Mai mult, sosirea primului MacBook Air în ianuarie 2008 a fost destul de amagitoare, întrucât calculatorul nu avea ODD.
A fost destul de socant, chiar daca Apple a adus nu una, ci doua solutii. Prima a fost USB SuperDrive - înca disponibil - iar cealalalta a fost partajarea retelei, permitându-ti sa te conectezi la unitatile optice ale celorlalti de la distanta. Cu toate acestea, caderea DVD-urilor a început sa fie iminenta.
Ultimul Mac Pro a abandonat CD-urile si DVD-urile în 2013. Cu toate acestea, Apple a oferit a doua generatie de MacBook Pro echipata cu unitati optice pâna în octombrie 2016.
Putem declara DVD-ul mort, fara a include USB SuperDrive. Formatul DVD în sine înca se lupta pentru a ramâne în viata, dar în ultimii ani numarul vânzarilor a scazut brusc. CNBC a avut recent un raport axat pe piata filmelor, iar numerele vorbesc de la sine.
Conform analizelor lor, epoca de aur a DVD-urilor a fost între 2001 si 2005, când majoritatea gospodariilor au trecut de la VHS, la noul format. Aceasta a fost perioada în care oamenii au cumparat filme noi pe discuri si si-au înlocuit VHS-urile preferate. Acest progres a fost destul de benefic pentru vânzari. Pe primul loc în 2005, cifra de afaceri a pietei din SUA a fost de aproximativ 16,3 miliarde de dolari.
Apoi a început declinul lent, cu o scadere de 3% în 2006. Dar adevarata cadere a început în 2008 împreuna cu criza financiara mondiala. În timpul recesiunii, piata discurilor s-a redus cu 26%, de la 15,7 miliarde de dolari la 11,6 miliarde de dolari.
Pentru astazi, declinul vânzarilor este de peste 86%. Cu toate acestea, caderea extrema nu are nicio legatura cu crizele financiare. Toate au început cu descarcarea si raspândirea de noi upgrade-uri precum unitati USB si carduri de memorie. Toate acestea ne-au facut sa uitam de DVD-uri ca si solutie pentru stocarea eficienta a datelor.
Când vine vorba de filme, magazine online si magazine de închirieri, extinse cu servicii de streaming în crestere rapida, putem vedea finalul pentru DVD-urilor. Netflix domina piata acestui nou trend si din 2011 a crescut cu 1 231%, reprezentând peste 13 miliarde de dolari. DVD-ul nu poate tine pasul cu acest ritm.
